Plimbare

Ma bucur sa scriu din nou pe blog, de data asta cu o compozitie ceva mai fictiva, desi unele lucruri s.au intamplat sau se vor intampla :D

Cluj-Napoca, decembrie 2009 ( inca 2 ani si cateva saptamani pana murim cu totii :P)

Miros de gaze din teava de esapament, culori rosii si verzi suspendate de stalpi, papusi teleghidate pe trotuar imbracate destul de sobru... pentru un teatru...

Era o papusica acolo.. era ciudata...

Parul ei avea o culoare ciudata, dar destul de atractiva si interesanta : era un castaniu roscat. Firele purtate de vant se imprastiau linistite pe paltonul negru strans in talie cu un cordon. Era micuta de inaltime si destul de frageda la prima vedere insa privirea ei o trada... avea chipul incuntat....

Un negru dens pe pleoape si buze de culoarea cappuccino-ului; fata ii era palida dar totul in jurul ei parea ca intensifica aura tipei.

Statea tacuta la stop privind ingandurata si parca avand lacrimi in ochi. Studia in detaliu peisajul de iarna care se intindea in fata, se intindea pe centrul Clujului.

Cand o luminita verde incepu sa licareasca pe strada de vis-a-vis, micuta noastra papusica pasi increzatoare si apasat pe liniile albe ce se intindeau in fata ei...Tocurile relativ nu prea inalte sunau pe beton la fiecare miscare. O mana i se plimba usor pe langa corp si una ii era parca infinsa pe geanta ce ii atarna de un umar. 

Ajunsa pe cealalta strada facu pasi micuti pe zapada inghetata...privea cumva ciudat spre scena amplasata in parculetul prin care trecea..privirea ii era agera, miscarile bine definite dar ceva in adancul ei era nesgiur, dureros si mult prea complicat... i se citea pe expresia fetei. Incerca sa ascunda prin duritate si profunzime dar nu reusise..sau cel putin o persoana ca mine putea observa ca incercarile ei erau zadarnice.

In cele din urma isi pleca privirea...

Era parca intr-un film alb negru.... Pe fundal o piesa bine cunoscuta ei ii derula viata.."Praf de stele" se numea si era cantata de Vita de Vie. Una dintre putinele cantece in care se regasea... Si in care fulgii de zapada ce cadeau din cer isi gaseau un ritm. Acordurile de chitara isi gaseau fiecare loc in inima ei... notele se impregnau usor usor pe sufletul ei cu o mica pata de rosu aprins. Totul era in armonie, sau cel putin asa parea. 

In tot acest timp,  actiunea se petrecea alert... Pasii ei deja ajunsera la 1356 de cand coborasera dintr-o masina neagra. Era la al doilea stop, defapt tocmai trecea strada...ajunsesera in partea ei preferata a orasului. Cineva de acolo de sus o ghida prin locurile ei preferate, acolo unde se putea refugia in amintiri si sentimente.

Chitara...chitara ii producea parca socuri electrice... ii facea inima sa tresalte.... si " praf de stele pe urmele ei"...

Ajunse pe pietonala...bancute micute si inghetate conturau pietonala de o parte si de alta...oamenii grabiti treceau pe langa ea dandu-i din cand in cand cate un cot...Parul ii zbrua in vantul rece dar se opri dintr-o data..langa ea, in apropiere se auzea :

http://www.youtube.com/watch?v=BYllPg8_Jpg&feature=related

Era un sunet mult mai pronuntat...toata lumea disparuse dintr-o data, asa pe nepusa masa nicio vietate, nimic.. otul era fad si alb..masini nu mai existau...doar alei micute, intortocheata, pariziene..

Se uita speriata in jur scotandu-si parca cu salbaticire acordurile chitarii impregnate cu rosu aprins pe sufletul... erau altele noi.. mult, mult mai concrete si pline de viata.

Chipul ii stralucea parca.... "praful de stele" cadea peste ea intr-un ritm alert...se apropie usor usor de o cladire cu geamuri aburite...se auzea tot mai clar si puternic....ii putea auzi.. pe toti...

- Cine sunteti....? 

Sopti ea usor in timp ce atinsese cu varful degetelor zidurile cladirii.

In momentul imediat urmator zidurile disparusera dintr-o data si ceea ce era in fata ei, erai un fel de Rai al ei...

El era acolo...frumos ca intotdeauna...statea cu spatele insa, nu o putea vedea....

Pasii papuselei noastre erau dirijate spre EL....

"Am o vedere spre lume, 
Un vis fara nume
Si... praf de stele..
Pe.. urmele mele...
Si incerc sa ma uit inapoi, 
Sa vad soare sau ploi.."

Versurile ei preferate rasunau in intreaga incapere, tot mai profund si mai melancolic...Isi ridica o mana tremurand spre umarul LUI... inghiti in sec, clipi de cateva ori si degetele ei fine si moi ii atinsesera umarul puternic...Era o senzatie uimitoare pentru ea...era incredibil, parca o fortao incarca cu energie...parca cineva ii dadu un impuls de a mai trai.. ii dadu un ritm nou vietii ei... parea ca nu mai avea nevoie de papusar.

Cu siguranta acm putea trai singura, avea sufletul ei...

El, pasiv ca intotdeauna, imprastia o stralucire in jurul lui incat draga noastra papusica fu nevoita sa isi retraga rapid mana tremuranda si sa o puna la ochi...

Doua maini inghetate intrasera cu forta printre simturile ei... pur si simplu ii invadasera sufletul..Dar mai intai de toate o facu sa se cutremure la atingerea cu pielea ei...

Era EL care incerca sa ii dea mana jos de la ochi...Desi ea nu putea vedea, eu am vazut cum chipul LUI era brazdat de un zambet enorm, ochii LUI radiau caldura iar parul brunet ii dadea un aer angelic... Era nemaipomenit, insa ea nu avea sa vada asta.. cel putin nu inca....