Pentru ca muzica buna se asculta pe vinil....

Ciudata ziua de azi...

Acuma asa pe sfarsit de scoala si inceput de vacanta am zis sa ies si eu la un ceiut cald impreuna cu o colega A..... zis si facut, am iesit

Ne-am intalnit in Matei si dupa cateva minute de discuti despre locul unde am putea merge, am ales Zorky.. nu mai fusesem dar A. spunea ca e dragut

Ne-am luat si ne-am dus in Zorky. Totusi cand am intrat in cafenea m-am simtit asa de ciudat, asa o senzatie stranie ma luase incat nici nu stiam pe ce lume eram...

Era un loc rustic, vechi parca si plin de..hm...batranete sa zic asa. Atmosfera era foarte interesanta... undeva pe fundal piese de la Guns'n'Roses se auzeau si alte alternative, ce pot sa zic? era ok...

Am intrat parca cumva cu o indoiala in suflet in salonul ptr nefumatori si am ramas putin pe ganduri in timp ce priveam in jur. Undeva pe peretele din stanga era pusa o vioara. Da , o vioara adevarata cu tot cu arcus si mai jos de ea un citat scris pe peretele verde cu negru..si suna ceva de genu" vioara cu care s-a cantat la fiecare poarta"..

Mutandu-mi privirea undeva mai in jos era un radio destul de vechi asezat pe o masuta cam instabila... imi dadea impresia ca sunt la o licitatie de antichitati...ciudat...

Apoi mutandu-mi din nou privirea pe perete, in continuare, am observat niste rafturi din lemn scorojit si maro. Pe etajerele parca prafuite erau imprastiate cartile cu coperti rupte si pagini galbene....Amitiri de mult uitate??? probabil...si povesti furate

Pe ultimul raft erau puse sticle de toate nuantele culorii verde, goale, fara capac si dand impresia de panja de paianjen intre ele....ciudat din nou..

Furata de melancolia locului m-am asezat cumva abatuta pe scaun si mi-am dat jos paltonul negru punandu-l pe scaunul de langa mine. O tipa bruneta si pirsata venise la masa noastra si ne aduse un meniu... ii multumesc zambitoare si iau meniul incercand sa imi scot din cap imaginea localului...

Ridicandu-mi usor capul spre geam am observat ceva... Era o armonie de culori, totul in jurul meu... nuantele se jucau intre el formand un artistic de situatie nemaipomenit.. peretii erau verde inchis iar marginile geamurilor si restul lucrurilor de prin camera erau diferite nuante de maro...

Ma las absorbita de peisajul din fata mea si abia dupa cateva minute bune imi dau sama ca defapat afara ningea! Ningea pentru prima oara iarna asta in Cluj...Fulgi micuti de zapada invadasera intunericul de afara iar felinarul deja se vedea cumva incetosat....Totul parea in armonie cu atmosfera din local....

- Cu ce va pot servi, fetelor???

Cineva ma trezise din visare...era tipa bruneta cu pirce-ul... zambitoare si amabila...ma uit fugitiv prin meniu si spun:

- un ceai Winter Fairy Tale

A. isi ia un Bio White Vanilla ( cred ) si incepea sa povesteasca...ii zambesc incuranjand-o sa imi povesteasca dar eu eram deja demult pierduta din nou in complexitatea localului..

-si atunci i-am spus ca inca mai am nevoie de timp...si n.o zis nimic, stii??ma intreba A curioasa...

Prinsesem partea asta si am dat energic din cap apoi o intrerup nepoliticos

-aaa de ce se numeste photo cafe???

- pai aici se obisnuiesc a fi prezentate galerii de fotografie. zise A.

Asa deci... galerii foto.. pe peretii astia?? e draguta ideea... A. incepe din nou sa povesteasca dar eu deja nu mai traiesc langa ea. Sufletul imi e pierdut pe alta planeta in goana dupa iubire... Undeva de jos simt miros de caramel, mere, scortisoara, vanilie si petale de trandafir.....Ma trezesc brusc si ma uit in fata mea... Era o cana cu ceai Winter Fairy Tale... era minunat, avea bucatele de vanilie care pluteau linistite la suprafata lichidului maro...

Doamneeee totul e maro si verde aici????

Iau cana in mana si o duc usor pe buze sorbind fara sa scot vreun sunet...undeva la o masa indepartata un tip scria de zor la leptopului si avea vreo 6 pahare de suc de portocale in jurul leptopului... De cand e asta aici????

Il las in pace si privesc in nou in jur. Un tip imi tot dadea tarcoale de la masa cealalta... i-am aruncat o privire ciudata si mi-am mutat imediat privirea de la el.. imi inspira nesiguranta...

Totusi stand acolo multe amintiri imi fugeau prin fata ochilor, imagini vechi alb-negru..... o opera undeva in centrul Clujului... un tip cu un palton lung negru pe el...sunete din irish pub si .... miros de vanilie...asta ultimul era ceaiul pe care inca nu il lasasem jos... hotarata sa nu par o ciudata de la bun inceput miam lasat cana pe farfurioara lasandu-mi rujul de culoarea cappucciono-ului pe cana....

Imi venea sa ies de acolo, sa fug, sa merg dracului la aer..era ciudat.. ma simteam de parca eram bantuita....era ciudata toata treaba aia...era melancolic si atmosfera desi intr-un fel placuta, dadea o candoare de mister locului. Te simteai parca intr-un loc plin de amintiri, sentimente uitate si iubiri rupte de vreme....

Am inspirat adanc si mi-am canalizat toata atentia pe spusele lui A...De data asta fusesem atenta... luam cu lingurita micutele bucatele de vanilie si le mestecam in timp ce sorbeam fiecare cuvantel al ei... totul parea lipsit de bucurie acolo dar imi dadea un sentiment de placere desi nostalgia era la ea acasa...

Asta a fost seara mea, o nostalgie pura, iz de scortisoara si vanilie, abur de mere si petale de trandafir si ingredientul principal,  melancolie... Simtea ca se rupe ceva in mine dar era ceva placut plin de iubire si ura...da, ambele se regaseau in ruperea aceea...undeva in mine se luptau sentimentele si incercau sa ias ala suprafata dar nu au reusit...le tin inca inauntru si sper sa nu iasa la suprafata pentru ca atunci cand o vor face.... eu voi calca din nou in Zorky Cafe!