Mainile reci nu aveau cum sa o faca sa IL priveasca in ochi,niciodata...
-Niciodata!!!
Un impuls o facu sa urle de durere...o durere cumplita in adancul ei, ceva inexplicabil ii acaparasera corpul. Nu putea rezista si avea doar o salutie...acel " niciodata" nu ii mai suna asa de plauzibil ca si pana acum. Trebuia totusi sa cedeze si acel moment se apropia cu repeziciune..Parca secata de puteri isi lasa mainile fine conduse de o forta ciudata...tremura din toate incheieturile, ii venea sa planga, sa tipe, sa fuga... durerea crestea tot mai mult cu fiecare secunda..Era cumplit...
Si ma gandeam eu, de ce naiba o face sa sufere?? de ce nu isi da seama ce face?? de ce e asa de inconstient?? Ce se intampla cu EL??
Respiratia ii era sacadata parca, ochii ii erau inca inchisi...era liniste in jurul ei.. tindea sa creada ca EL nu mai e acolo avand in vedere ca muzica se terminase..dar apoi spre marea ei groaza se auzi o voce profunda:
-Deschide ochii, draga mea...hai nu iti fie frica....sunt doar eu...
Simtea cum amorteste...simtea cum mai are putin si lesina...acum nu chitara se impregna in sufletul ei, ci cuvintele lui de o profunzime absoluta. Mii de fiori ii tranversara corpul. insa durerea se intensifica si mai mult, desi ritmul era mult mai lent acum...Inghiti in sec inca o data in ultimele 5 minute si...asteptand vreo 5 secunde isi deschise ochii fara prea mare convingere..
Era acolo... propriul ei miracol statea in fata ei zambindu-i dulce... Ochii papuselei noastre nu distingeau bine ce era in fata ei...doar doua licariri vedeau in lor...si anume ochii LUI... Era ca si cum ochii lor isi gasisera perechea reciprc..
Papusica inca chinuita de durere privea fara incetare la EL de parca nu ar durea-o nimic pe lumea asta..si mai ales se simtea de parca ea lua un cadru privirii LUI....se apropia tot mai mult de ochii LUI ...voria sa intre in privirea lui...pasii ei micuti se apropiau tot mai mult de EL..tot mai mult de dezastru, tot mai mult de moarte....
-Te vreau...acum...
Cuvintele o luasera pe dinainte, nu trebuia niciodata sa zica asa ceva....dar asta nu mai era ea... Sufletul pe care credea ea ca il gasise cu cateva minute in urma nu ii apartinea ei.... Avea inca nevoie de papusar...avea nevoie ca cineva sa o ghideze in lumea neantului...si acel cineva stia ce face as aca papusica isi ridica mana spre EL neputandu-si lua ochii din ochii LUI.
Isi aseza manuta fina pe obrazul lui...si atunci simti cum vine sfarsitul..Pierduta in ochii LUI si vazand atatea lucruri si culori..si persoane..si pana la urma ceea ce isi dorea ea mai presus decat orice, iubirea, simtea cum totul se face alb in jurul ei, cum totul dispare, cum totul se intuneca in lumina. Era clar, IL pierduse!!
-Nuuu ,te rog nu ma lua de langa EL!!!
Un tipat asurzitor strbatu acea densitate de lumina iar ea cazuse in genunchi cu lacrimile curgandu-i siroaie...Nu era corect!!! Nu era deloc corect! Il iubea iar EL nu observa asta..
Spre marea ei mirare, era din nou pe strada inconjurata de oameni ... inconjurata de papusi ca si ea... inconjurata de toata acea goana dupa iubire... inconjurata de moarte. Se uita speriata in jur... nimeni nu parea ca o observa... Isi muta privirea spre corpul ei, totul parea in regula... nimic iesit din comun...Doar lacrimile carea ii udasera chipul...rimelul ii cursese in lini fine pe obraji dar ea nu avea de unde sa stie asta..asa ca fara prea mare tragere de inima isi continua drumul cu pasi micuti si lenti...se retrasesera pe langa cladiri incercand sa isid ea seama de sunetul acela....Praful de stele fusese imprastiat de data aceasta....Urmele ei erau presarate cu fulgi zglobii de zapada si nu praf de stele...se terminasera tot
Pirvea in fata... drumul se lungea si mai tare... mergea la infinit. Cineva de sus o purta spre infinit...dar ea habar nu avea de acest lucru.... Pentru ea goana dupa iubire inseamna viata insa pentru dragul nostru papusar inseamna infinit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu