One Step At The Time

Hurry up and wait
So close, but so far away
Everything that you've always dreamed of
Close enough for you to taste
But you just can't touch

You wanna show the world, but no one knows your name yet
Wonder when and where and how you're gonna make it
You know you can if you get the chance
In your face as the door keeps slamming
Now you're feeling more and more frustrated
And you're getting all kind of impatient waiting

[Chorus:]
We live and we learn to take
One step at a time
There's no need to rush
It's like learning to fly
Or falling in love
It's gonna happen and it's
Supposed to happen and we
Find the reasons why
One step at a time

You believe and you doubt
You're confused, you got it all figured out
Everything that you always wished for
Could be yours, should be yours, would be yours
If they only knew

You wanna show the world, but no one knows your name yet
Wonder when and where and how you're gonna make it
You know you can if you get the chance
In your face as the door keeps slamming
Now you're feeling more and more frustrated
And you're getting all kind of impatient waiting

[Chorus]

When you can't wait any longer
But there's no end in sight
when you need to find the strength
It's your faith that makes you stronger
The only way you get there
Is one step at a time

[Chorus x2]

Vai ca bine mai zice piesa asta....dar de ce e asa de greu sa respecti asta?? Pentru ca viata e scurta, ea nu sta sa te astepte pe tine pana faci tu toti pasii sa ajungi la acel ceva dupa care tanjesti!!!  La naibaaa!!! De ce eu???????

totul este o problema de timp iar timpul se comprima si nu in sensul bun al cuvantului....

October and April

..pot observa vaoprii de apa punand stapanire pe suprafata neteda a sticlei...

Miros de scortisoara, atmosfera de Irish Pub si Nightwish la iPod...

E frig si el intarzie...

Strang ceasca de cafea in maini incercand sa ma incalzesc si privesc la mesele din jurul meu: cupluri dragute, zambitoare si plina de lumina strabat intreaga imagine a localului. Tousi undeva langa geam o fiinta nestiuta, necunoscuta, eu! Oftez din greu si privesc in gol la ceasca mea de cafea.

unde esti??? de ce nu mai apari???  unde imi dispari zi de zi?? de ce te joci in halul asta cu fiinta mea???

Scutur rapid capul incercand sa imi alung gandurile acestea si incep sa sorbi din ceasca. Inspir adanc aroma de cafea si pun ceasca langa telefon privind ingandurata ecranul acestuia. Nimic!!!!

Atmosfera se incinge, apar tot mai multi tinerei si eu tot singura am ramas. Ma incerca un frig aparte, un fior si ma face sa ma intreb de ce ma strofoc atat de mult cand el nu observa asta???

Si atunci simt o mana apasandu-mi umarul drept. Oftez din rarunchi si ma intorc vorbind parca in soapta:

- Ai venit pana la urma???

*imi privesc ceasul de pe mana si imi dai seama ca a intarziat nici mai mult si nici mai putin de o ora*

- Imi pare rau, imi pare foarte rau, doar ca autobuzul...

* asta era scuza pe care incerca el sa mi.o bage pe gat in timp ce se facea comod pe scaunul de langa mine*

autobuzul zici??? tipa aceea bruneta si creata de afara era autobuzul, nu.i asa????

- Nu ai gasit o scuza mai buna???

* il intreb eu clar si raspicat parca scuipandu.i cuvintele in fata....chiar nu ii pasa de ce simt??? chiar facea totul asa numa de distractie??*

- Defapt, Ale draga mea asta e adevarul!

* la randul lui imi tranteste o replica nemaipomenita parca scoasa din film.. il privi urat si imi inalt barbia*

nici ca poti fi mai sec de atata

- Pai se pare ca nu mai avem ce face aici nu.i asa???

* intreb eu privindu.l cu superioritate*

- Ei ba da...si inca multe... * face o pauza si se apleaca peste masa... imi ia mana intr-a lui si ma priveste in ochi* Noi trebuie sa vorbim....

* In clipa imediat urmatoare am stiut despre ce e vorba. Am afisat zambetul invinsului si mi.am inaltat privirea din nou. Stiam perfect acest joc...obisnuiam sa il practic si eu candva. M-am ridicat de la masa smucindu.mi mana dintr-a lui si m-am rastit puternic la el*

- Gresesti fratioare, trebuia sa vorbim.

* cu asta ii trantesc o palma zdravana peste fata si cu lacrimi in ochii parasesc incinta localului lasandu-l pe el sa imi plateasca cafeaua care nici nu mi-a picat bine...trantesc usa si intru in aglomeratia urbana, in haos, in disperare si in goana dupa iubire*