Mormai ceva in somn si inspir adanc dimineata ce rasare la picioarele mele. Ma misc usor sub cearceaful alb care ma acopera pana la piept si imi ridic mana ducandu-mi-o la ochi incercand sa opresc razele de soare sa ma trezeasca din vis, dar in zadar. Atunci deschid ochii iar ceea ce vad pare a fi realitatea visului. E o camera.. una imensa si alba. Imi inspira puritate si liniste, o stare de bine. Zambesc in timp ce ma obisnuiesc cu lumina, imi intind bratele deasupra capului si asa pe nepusa masa imi scapa un icnet .
nu se poate....chiar nu se poate! e imposibil..Ale, e momentul sa te trezesti... acum!!!
Ma indepartez putin incercand sa imi dau seama ce se intampla. El statea intins exact langa mine... Pieptul ii tresalta usor la fiecare respiratie iar chipul ii era brazdat de razele soarelui care intra fara nici un pic de rusine in camera. Ma indepartez si mai mult, nevrand sa constientizez ceea ce tocmai vedeam. Pacat insa ca zambetul meu ma tradeaza mereu, chiar si in clipele acestea.
Imi insfac halatul de pe scaunul de langa pat fara sa imi iau privirea de la El si mi-l leg imediat pe langa mine. Nu aveam sa accept racoarea unei dimineti de primavara intr-un maieu subtire si niste boxeri. Ma ridic din pat amortita si mai privesc o data in jur in timp ce imi dadeam o suvita de par la o parte.
sa ma trezeasca cineva din visul asta, va rog!!!
Oftez scurt si incep sa fac pasi mici cu picioarele goale pe covorul alb indreptandu-ma spre bucatarie. Cobor scarile avand grija sa nu ma pierd de tot in confuzia mea si o data ajunsa in fata dulapului imens din bucatarie imi scot pachetul de cafea si doua cani. Iin timp ce cafeaua mea se pregatea m-am furisat in baie fara sa pot sa mai scot vreun sunet si am inceput sa imi fac igiena corporala. Iintr-un final m-am uitat si in oglinda si am ramas crispata in fata ei fara sa stiu ce sa zic...
ce nai...???
Ma apropii de oglinda si ma uitla pielea mea de pe fata in timp ce suprafata neteda si lucioasa era deja aburita din cauza ritmului respiratiei mele demult peste masura. M-am panicat cand am vazut usoare riduri si liniute care ieri nu se gaseau acolo. Buzele imi erau pline, parca arzand de dorinta. Ochii avea un albastru aprins si parca straluceau mai ceva ca si argintul. Si in fine , pe halatul alb se prelingeau firicele de un rosu aprins. In prima faza, nu am stiu ce erau acelea dar apoi mi-am dat seama ca era parul meu. Eram roscata iar buclele imi atarnau printre alte fire de par intinse. Probabil stateam demult in baie holbandu-mal la.... mine, insa era clar ca nu eram eu...era altcineva...dar atunci cum de ma vedeam eu asa??? Asta ramane inca de descoperit. Mi-am dres vocea si aranjandu-mi halatul pe mine am iesit. Cafeaua imprastiase un miros ciudat in toata casa aceea imensa pe care nu mi-o aminteam nici cum. M-am indreptat cu pasi repezi spre bucatarie si am turnat apoi cafea in cani. Eu mi-am pus lapte si zahar, intotdeauna lapte si zahar insa nu stiu de unde, probabil impulsul de moment, imi spunea ca Lui ii place amara.
M-am asezat pe pervaz si am inceput sa sorb usor privind afara. Nu se putea intampla ce se intampla..era imposibil... nu am 30 de ani.. nu am un iubit... nu am o ditamai casa...si nici nu sunt roscata. M-am cutremurat usor nestiind ce sa zic, eram prea confuza, imi era si frica dar ceva imi spunea ca nu are de ce sa imi fie teama...ceva din adancul meu avea grija sa nu ma impacientez prea tare iar altcineva tocmai imi atinsese gatul. Nu, rectific... buzele cuiva tocmai imi atinsesera gatul. Am tresarit si mi-am intors privirea spre acel cineva. Era El. Ochii Lui negrii plini de profunzime, parul inchis la culoare , maieul negru mulat pe corp si buzele lui calde stergeau putin din puritatea locului. Deja ma simteam ciudat.Ceva nu mergea conform planului unei zile de vacanta. Inghitind in sec i-am zambit si l-am prinse usor de dupa ceafa tragandu-l inspre mine. Mi-am presat buzele peste ale Lui. Usor usor limba Lui isi facu loc printre buzele mele si apoi trecu de dinti unde incepuse un joc al fiecaruia dintre noi, impartind acelasi gust de cafea. Eram cu totul pe alta lume, vroiam sa ma trezesc, nu de alta, dar deja imi era frica, ma speriasem. M-am desprins usor de El si mi-am lipit fruntea de a Lui si atunci, o voce profunda plina de caldura imi afectase auzul:
-Buna dimineata, scumpo!
Imi zambea, era langa mine, propriul meu miracol statea chiar in fata mea iar eu habar nu aveam ce se intampla, pana cand cineva vorbi prin mine:
-Neata, dragul meu!
M-am mai intins o data si l-am sarutat scurt pe buze, apoi am trecut pe langa El si mi-am lasat cana pe masa. I-am luat-o si pe a Lui si mi-am incolacit bratele in jurul Lui. El zambea, da, chiar imi zambea. L-am privit in toata profunzimea privirii Lui. Mainile Lui imi inconjurau talia subtire. Pentru a nu stiu cata oara m-am lasat purtata de val si plasandu-mi mainile fine si calde pe gatul lui , m-am pierdut in privirea sa. Era ca si o desfatare pentru ochii mei. Dupa cateva zeci de secunde in care , in ochii mei se putea observa usor pasinea si focul ce dainuia in mine iar El imi zambea necontenit aratandu-si dragostea pentru mine, am zambit si cumva timida i-am soptit fara sa clipesc macar:
-Bun venit in viata mea!
[ postare speciala de luna indragostitilor =)) ]
