"...because any moment might be our last."

Zeii, cu totii ne invidiaza. Stau acolo sus, se uita la noi, se pierd in amintirile noastre si isi cauta razag printre vietile noastre scurte. Ar vrea si ei macar un minut, doar unul, sa fie oameni, sa simta intensitatea fiecarei clipe de iubire, gustul amar al dulcelui, si izbitura unui strop de apa pe pielea lor. Sunt sigura ca ar da orice sa se afle pe tarmul oceanului Pacific si sa stie ca nu se vor mai intoarce acolo peste 100 de ani. 

Ne invidiaza zeii pe noi toti... Ne invidiaza pentru ca atunci cand el iti spune" Esti atat de frumoasa", ei stiu ca tu nu poti fi niciodata mai frumoasa de atat. Ei, desi simt, asculta, si vorbesc iubire, nu o vor experimenta niciodata.. Habar nu au cum e sa plangi pentru ca te doare sufletul, habar nu au cum e sa iti atarne viata de un fir care se poate rupe acum. Ei nu simt muzica, noi insa, o radem, plangem si pe noi ne face sa zburam spre infinit,noi ne lasam sufletul sa zboare o data cu ea.

Noi inspiram fiecare armonie si expiram atingerea sensibilei dintr-o tonalitate. Noi rezolvam muzica. Pe noi ne ridica muzica in aer, ne face sa plutim si sa ne inecam in fericire. Pe noi ne demoralizeaza sunetele triste, pe noi ne izbesc de sol trilurile cristaline, pe noi ne imprastie in mii de zari un acord minor...Noi suntem cei care scriem muzica.

~

Zeii, ei nu stiu ce inseamna dulce. Ei nu gusta ciocolata. Ei nu simt aroma vietii. Habar nu au cum alaturarea vaniliei cu ciocolata iti pot face o dupa-masa fericita si cum o frunza ruginie cazuta in fata ta iti aduce nostalgia clipelor de demult. Ei niciodata nu pasesc pe alei pline de frunze si nici nu stiu ca aceea ar putea fi ultima data cand calca pe acolo. Ei nu lasa razele soarelui sa le mangaie obrazul si nici nu danseaza in ritmul inimii. Ei nu au o pulsatie a lor, una divina care sa le impleticeasca pasii, sa le onduleze corpul. Zeii nu simt atingerea mainilor dintre el si ea. Ei nu gusta un vin fiert cu scortisoara in miez de iarna la -20 grade celsius. Ei nu aluneca pe gheata si nu sunt ridicati in bratele persoanei iubite. Ei nu gusta un fulg  de zapada cu limba. Ei nu urla cand se dau pe un montagne-russe in ianuarie la -18 grade. Ei nu asteapta ca natura sa reinvie, nu asteapta lacrimile norilor sa se izbeasca de pielea lor facuta ca si de gaina. Ei nu zambesc cand vantul se joaca in parul lor si nu plang in momentul in care o persoana refuza sa aiba grija de sufletul tau suferind. Refuza dar apoi ti-l fura si ti-l rupe in milioane de bucatele pe care le pune in palma si le sufla in curentii violenti ai vantului. Iar tu ramai cu lacrimi in ochi, intrebi de ce, si apoi te prabusesti la pamant. Ei nu stiu de asemenea chestii, ei nu stiu sa traiasca. Ei nu simt viata. Zeii nu traiesc niciodata.

~

Ei nu stiu sa planga cand rad.

Eu, iubesc din tot sufletul si rad din toata inima.

[Hard feelings upon what is happening....]

...Am renuntat sa mai vorbesc despre tine...