Ploua deja...

Imi vine sa rad...

Stau aici, in fata computerului privind tastaura si incercand sa dau afara ura din mine scriind. Si da, e 1:08 in momentul asta...Si e a.m.

Nu are altceva de facut decat sa se gandesca la... chestii. Ce prostie. De ce este asa de naiva? De ce crede tot timpul ca lucruile nu sunt chiar asa de rele pe cat le vede ea? De ce crede ca lumea o iubeste? Pentru ca se inseala...Se inseala in toate privintele!
Defapt, sa va zic ceva.... E mult prea naiva pentru lumea asta. Nu intelege cat de rai sunt oameni, habar nu are cat de greu e sa traiesti in conditiile in care nimeni nu te iubeste. Crede ca este iubita, dar e pe dinafara subiectului " iubire". Niciodata nu a simtit cum e sa fii iubit, dar ea cere iubire. Draga de ea... Pacat ca nu are cine sa i-o ofere. Si apoi, vine intrebarea:

-Si ce rol are in lumea asta fara iubire?

-Niciunul, am raspuns eu cu jumatate de gura si lasandu-mi usor privirea in pamant.

Cineva in fata mea clatina incet din cap dezamagit de raspunsul meu. Habar nu am cine e, dar nu asta conteaza acum, ci ea.

-Spune-mi, tu crezi tot ce spui? ma intreba o voce profunda si grea. Imi ridica brusc capul si privesc spre stanga. Imi dau o suvita de par la o parte si oftez profund...

si acum ce trebuie sa raspund?

Fac o pauza lasandu-mi din nou capul in pamant apoi rostesc usor:

-Da... mi ...s-a intamplat...dar acum vorbim despre ea, am  soptit parca.

-Desigur, insa esti si tu implicata!

-Adica cum??? Sunt la politie??? Trebuie sa ma interogati, sau cum vine asta? Ia lasati-ma in pace, habar nu aveti cine sunt!

-Ba da, stim. Altfel nu te-as fi intrebar atatea lucruri...Chiar daca nu iti pasa, stiu sigur ca iti ridica semne de intrebare intr-un coltisor mic al sufletului tau. Pentru ca ti s-a mai intamplat.

Am amutit. Ce mama dracului vroiau astia? Mai oameni buni, noi trebui sa vorbim despre altceva...De ce dracu ne bagam in vietile altora rupand orice curs omenesc si normal, aducand ploi, tunete, fulgere in existenta lor, lacrimi de perle negre, tristeti de lamaie, dureri  colorate si sunete mute??? M-am ridica de pe scaun proptindu-mi palmele pe masa din fata mea si privindu-l adanc in ochi pe individ.

-Care iti e tie problema?? Ma crezi la psiholog? Crezi ca am nevoie de ajutor social? Crezi ca nu am o casa si ca incep sa delirez? Esti tampit?

- Te rog, calmeaza-te...

-Da' nu am nimic! Nu vezi ca tu esti acea cu probleme?? Il urasc, si va urasc pe toti...sunteti niste incompetenti, iar el un ametit, un tampit, un....

Am amutit din nou...Nu mai pot vorbi, ma doare ceva in mine. Inghit in sec aer fierbinte si simt ca nu mai pot respira. Asta sa fie? Asa sa se termine tot? Ultimul gand sa ii fi fost daruit lui? Nu merita...

Aud franturi de coversatie,vad cesti de cafele, cani cu ceai, petale de trandafir, mese si scaune din lemn si doi tineri langa o masa.

- Nu am nimic...

Reusesc sa articulez incet cuvintele apoi ma pierd in neant. Cineva ma trage inapoi;  ascult, astept, alunec, cad. Trupul imi cade si el inert pe podea. Totusi cineva ma ia de jos insa eu cad. Sufletul meu cade iar ultimul gand tot tie iti este adresat. 

Ajuta-ma....

Si tot pentru tine ma sacrific. Tot ce vad acum, e negru. Tu inca vezi viata, vezi muzica si auzi culorile. La mine totul e negru; si muzica e negra iar in jurul mireasma negrului imi umple adancimea sufletului. Si tot pentru tine....

Ajuta-ma!!!

Ploua deja...